Claudicația intermitentă: ce este, de ce apare și cum se tratează

Claudicația intermitentă este durerea musculară care apare în picioare la mers și dispare după câteva minute de repaus. Nu este o boală în sine, ci principalul simptom al bolii arteriale periferice — un semnal că arterele care duc sângele spre membrele inferioare sunt îngustate de ateroscleroză. Acest ghid explică de ce apare durerea, cum se stabilește diagnosticul cu indicele gleznă-braț, ce stadii are boala și ce opțiuni de tratament există, de la exercițiile de mers până la intervențiile de revascularizare.

Ce este claudicația intermitentă?

Claudicația intermitentă este durerea sau crampa musculară care apare în picioare la mers și dispare în 2–5 minute de repaus. Este principalul simptom al bolii arteriale periferice, cauzat de fluxul insuficient de sânge către mușchi în timpul efortului.

Termenul provine din latinescul „claudicatio”, adică șchiopătare. Boala care o provoacă se numește arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare — forma pe care o îmbracă boala arterială periferică la nivelul picioarelor. Durerea are un tipar reproductibil: apare constant după aceeași distanță de mers (numită distanță de claudicație) și cedează la oprire, fără a fi nevoie să te așezi sau să schimbi poziția. Explicat simplu: la mers, mușchii cer mai mult sânge și oxigen, dar o arteră îngustată nu le poate livra destul, așa că apare durerea (medicii o numesc ischemie de efort). Când te oprești, mușchii cer mai puțin, iar durerea dispare.

Care sunt simptomele claudicației intermitente?

Simptomul definitoriu este durerea de tip crampă în gambă, coapsă sau fesă, apărută constant după o anumită distanță de mers și dispărută la oprire. Se pot asocia răceala piciorului, paloare, amorțeală, piele lucioasă și pilozitate redusă.

Pe lângă durerea de efort, boala arterială periferică poate da o serie de semne locale:

• Crampe sau oboseală musculară care se agravează la urcarea scărilor sau a pantelor;
• Piele rece, palidă sau lucioasă pe piciorul afectat;
• Amorțeli, furnicături sau senzație de greutate în picior;
• Unghii casante, creștere lentă a pilozității, răni care se vindecă greu;
• Semn de alarmă: durere apărută în repaus, mai ales noaptea, sau răni care nu se vindecă — indică un stadiu avansat și necesită evaluare urgentă.

Ce cauzează claudicația intermitentă?

Cauza dominantă este ateroscleroza — depunerea de plăci care îngustează arterele membrelor inferioare și limitează fluxul de sânge la efort. Mai rar, apare prin embolie, tromboză, vasculite sau compresie arterială.

Când ateroscleroza îngustează progresiv arterele picioarelor, afecțiunea poartă numele de arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare. Ateroscleroza care afectează picioarele este, de regulă, parte dintr-un proces generalizat, care afectează și arterele inimii și ale creierului. De aceea, claudicația intermitentă este considerată un marker de risc pentru infarct miocardic, boală coronariană și accident vascular cerebral. Tratarea simptomului de la picioare merge, deci, mână în mână cu protejarea inimii și a creierului.

Cine are risc de claudicație intermitentă?

Riscul crește cu fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea, colesterolul mărit, vârsta peste 50–60 de ani, sedentarismul, obezitatea și istoricul familial de boală vasculară. Fumatul și diabetul sunt cei mai puternici factori.

Factorii de risc se împart în modificabili și nemodificabili. Cei mai importanți — și pe care îi poți controla — sunt fumatul și diabetul zaharat. Li se adaugă hipertensiunea arterială, colesterolul crescut și sindromul metabolic. Poți verifica reperele tale cu calculatorul de colesterol și cu ghidul despre tensiunea normală în funcție de vârstă.

Unde doare, în funcție de artera afectată?

Locul unde te doare arată unde este îngustată artera: o îngustare sus, la nivelul bazinului (aorto-iliacă), dă durere în fesă și coapsă, iar una mai jos, la coapsă/genunchi (femuro-poplitee) — cea mai frecventă — dă durere în gambă. Durerea apare mereu sub locul îngustării.

Când îngustarea este la nivelul aortei și arterelor iliace, la ambele picioare, durerea în fese și coapse se poate asocia cu disfuncție erectilă, formând sindromul Leriche. Recunoașterea tiparului ajută medicul să localizeze problema încă de la consult.

Care sunt stadiile claudicației intermitente?

Boala arterială periferică se stadializează cu clasificarea Fontaine (I–IV): stadiul I este asimptomatic, II este claudicația intermitentă, III durerea de repaus, iar IV ulcerele sau gangrena. Clasificarea Rutherford folosește categoriile 0–6.

Cum se diagnostichează claudicația intermitentă?

Diagnosticul începe cu indicele gleznă-braț (IGB), raportul dintre tensiunea măsurată la gleznă și cea de la braț. O valoare de 0,90 sau mai mică confirmă boala arterială periferică. Se completează cu eco-Doppler, angio-CT sau angiografie.

Indicele gleznă-braț este un test simplu, neinvaziv și ieftin. Interpretarea valorilor:

Când valoarea în repaus este normală, dar simptomele persistă, se poate face testul pe covor rulant (măsurarea IGB după efort). Pentru a localiza și cuantifica îngustarea, medicul poate solicita ecografie Doppler, angiografie prin tomografie computerizată (angio-CT) sau angiografie clasică.

Ce distanță de mers indică o formă severă?

În clasificarea Fontaine, claudicația care apare la peste 200 de metri este stadiul IIa, iar sub 200 de metri, IIb — o formă mai severă. Durerea care apare chiar și în repaus, fără să mergi, înseamnă ischemie critică (o lipsă gravă de sânge) — un stadiu avansat care necesită evaluare urgentă.

Distanța la care apare durerea (distanța de claudicație inițială) și cea la care ești nevoit să te oprești (distanța absolută) sunt repere pe care medicul le urmărește pentru a evalua evoluția și răspunsul la tratament.

Cum se tratează claudicația intermitentă?

Tratamentul are trei piloni: controlul factorilor de risc (oprirea fumatului, statine, control glicemic și tensional), un program structurat de exerciții de mers și medicație antiagregantă. Cazurile invalidante sau ischemia critică necesită revascularizare.

Obiectivul dublu al tratamentului este să crească distanța de mers fără durere și, în același timp, să reducă riscul de infarct și accident vascular cerebral. Cele trei componente de mai jos se aplică împreună.

Cum ajută exercițiile de mers?

Programul de exerciții de mers supravegheat este tratamentul de primă linie: se merge până aproape de durerea maximă, se face pauză până cedează, apoi se reia, în ședințe de 30–45 de minute, de 3 ori pe săptămână, cel puțin 12 săptămâni. Crește semnificativ distanța de mers.

De ce funcționează: mersul repetat ajută corpul să-și dezvolte „drumuri ocolitoare” pentru sânge (vase colaterale) și face mușchii să folosească oxigenul mai eficient. Consecvența contează mai mult decât intensitatea — beneficiile apar după săptămâni, nu zile, și se pierd dacă mersul este întrerupt.

Ce medicamente se folosesc?

Se folosesc antiagregante plachetare (aspirină sau clopidogrel) și statine pentru reducerea riscului cardiovascular. Cilostazolul poate crește distanța de mers și este o opțiune de linia a doua, cu restricții de utilizare stabilite la nivel european.

Antiagregantele și statinele nu tratează direct durerea, dar reduc riscul de evenimente cardiovasculare majore. Cilostazolul are efect simptomatic asupra distanței de mers, însă utilizarea lui este restricționată la anumiți pacienți în urma evaluării Agenției Europene a Medicamentului. Toate deciziile privind medicamentele și dozele aparțin exclusiv medicului — acest articol nu conține recomandări de prescripție.

Când este nevoie de intervenție sau operație?

Revascularizarea — angioplastie cu stent sau bypass — este indicată când claudicația limitează grav viața zilnică în ciuda tratamentului conservator, sau când apare ischemia critică (durere de repaus, ulcere) care amenință membrul.

Pe înțelesul tuturor: angioplastia lărgește artera din interior, cu un balonaș și, de multe ori, o mică plasă tubulară care o ține deschisă (stent); bypass-ul construiește un traseu ocolitor prin care sângele ocolește porțiunea înfundată. Alegerea metodei depinde de locul și lungimea îngustării și de starea generală a pacientului.

Se poate vindeca claudicația intermitentă?

Ateroscleroza care o cauzează nu se vindecă, dar claudicația intermitentă se poate ameliora semnificativ, iar progresia se poate opri. Oprirea fumatului, mersul regulat, dieta sănătoasă și controlul diabetului și tensiunii pot reda mult din capacitatea de mers.

Cea mai importantă măsură rămâne renunțarea la fumat: continuarea fumatului este cel mai puternic factor de progresie spre stadii severe. O dietă de tip mediteranean și menținerea unei greutăți sănătoase susțin efectul tratamentului.

Ce complicații apar dacă nu este tratată?

Netratată, boala poate progresa spre ischemie critică a membrului, cu durere de repaus, ulcere care nu se vindecă, gangrenă și risc de amputație. În plus, semnalează un risc crescut de infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Complicațiile se împart în două direcții: locale (la nivelul piciorului — ulcere, gangrenă, în cazuri extreme amputație) și sistemice (evenimente cardiovasculare, pentru că boala reflectă ateroscleroză generalizată, inclusiv riscul de angină pectorală și infarct miocardic).

Cât trăiești cu claudicație intermitentă?

Prognosticul depinde mai mult de inimă decât de picioare: majoritatea pacienților își păstrează membrul, dar principalul risc vital este cel cardiovascular, pentru că boala reflectă ateroscleroză sistemică. Controlul riguros al factorilor de risc îmbunătățește substanțial supraviețuirea.

Vestea bună este că, la nivelul piciorului, boala rămâne stabilă la majoritatea pacienților care își tratează factorii de risc. Claudicația trebuie privită mai degrabă ca o „fereastră” către sănătatea cardiovasculară generală — un motiv în plus să nu fie ignorată.

Cum diferă de alte dureri de picioare la mers?

Claudicația vasculară cedează rapid la oprirea din mers, indiferent de poziție. Claudicația neurogenă, din stenoza de canal spinal, cedează doar la aplecarea în față sau la șezut și se însoțește de dureri de spate. Există și cauze venoase sau articulare.

Durerea de picioare de cauză venoasă este o problemă distinctă; dacă ai vene dilatate și greutate în picioare, vezi ghidul despre tratamentul varicelor.

Întrebări frecvente

De ce mă dor picioarele când merg și durerea trece când mă opresc?

Durerea de picioare care apare la mers și cedează după câteva minute de repaus se numește claudicație intermitentă și indică, cel mai frecvent, o arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare. Pe scurt: arterele îngustate nu duc destul sânge la mușchi când faci efort. Simptomul trebuie evaluat de un medic.

La ce medic mă adresez dacă am claudicație intermitentă?

Primul pas este medicul de familie sau un medic de medicină internă, care poate măsura indicele gleznă-braț și te poate îndruma. Pentru diagnostic și tratament de specialitate te adresezi unui medic de chirurgie vasculară.

În funcție de caz, echipa poate include un medic de chirurgie vasculară, un medic cardiolog (pentru evaluarea riscului cardiovascular global), un medic de medicină internă sau, pentru intervenții complexe, chirurgie cardio-vasculară. Dacă apare durere de repaus, mai ales noaptea, sau răni care nu se vindecă, prezintă-te de urgență.

Este periculoasă claudicația intermitentă?

Da, mai ales ca semnal de alarmă: indică ateroscleroză generalizată și un risc crescut de infarct și accident vascular cerebral. La nivelul piciorului, netratată, poate evolua spre ischemie critică, ulcere și amputație.

Se face operație pentru claudicație intermitentă?

Nu întotdeauna. Majoritatea cazurilor se tratează conservator, prin exerciții de mers, control al factorilor de risc și medicație. Operația de revascularizare este rezervată formelor invalidante sau ischemiei critice care amenință membrul.

Există tratament naturist pentru claudicația intermitentă?

Nu există remediu naturist dovedit care să înlocuiască tratamentul medical. Cele mai eficiente măsuri „naturale” sunt oprirea fumatului și mersul regulat structurat, ambele cu efect demonstrat. Suplimentele au dovezi limitate și nu substituie recomandările medicului.

Ce tratament există pentru claudicația intermitentă dacă intervenția nu este posibilă?

Atunci când revascularizarea nu este posibilă sau nu este indicată, tratamentul claudicației intermitente urmărește reducerea simptomelor și scăderea riscului cardiovascular. Acesta poate include tratamentul factorilor de risc, medicație recomandată de medic și, foarte important, un program structurat de mers și exercițiu fizic.

Dilvas (cilostazol) poate fi utilizat pentru ameliorarea simptomelor claudicației intermitente. Acesta poate crește distanța pe care pacientul o poate parcurge înainte de apariția durerii, însă nu înlătură cauza bolii arteriale și nu „desfundă” arterele. Eficiența și toleranța tratamentului trebuie evaluate individual.

În ceea ce privește asocierea Dilvas cu Eliquis (apixaban), aceasta necesită recomandarea și supravegherea medicului. Ambele tratamente pot crește riscul de sângerare, motiv pentru care asocierea nu trebuie începută sau întreruptă fără evaluarea medicului. Decizia depinde inclusiv de motivul pentru care este administrat Eliquis, doza utilizată și riscul individual de sângerare.

În privința călătoriilor cu mașina sau avionul, claudicația intermitentă nu reprezintă, în general, o interdicție automată pentru călătorie. Totuși, deplasările lungi presupun perioade prelungite de stat pe scaun și trebuie planificate în funcție de severitatea bolii arteriale și de celelalte afecțiuni ale pacientului.

Recomandarea este ca tratamentul și eventualele restricții de călătorie să fie stabilite individual de medicul vascular/cardiolog, după evaluarea stării circulației arteriale, a tratamentului actual și a celorlalți factori de risc.

Surse științifice

• Aboyans V. et al. — 2017 ESC Guidelines on the Diagnosis and Treatment of Peripheral Arterial Diseases (în colaborare cu ESVS), European Heart Journal.
• Gornik H.L. et al. — 2024 ACC/AHA Guideline for the Management of Lower Extremity Peripheral Artery Disease, Circulation / Journal of the American College of Cardiology.
• NICE — Peripheral arterial disease: diagnosis and management (Clinical guideline CG147), National Institute for Health and Care Excellence.
• Lane R. et al. — Exercise for intermittent claudication (Cochrane Database of Systematic Reviews).
• European Medicines Agency (EMA) — Cilostazol-containing medicines, Article 31 referral (restricții de utilizare).